Economia Intreprinderilor

I. Întreprinderea

1. Rol

Are un rol hotărâtor în dezvoltarea economică a oricărei ţări, în determinarea potenţialului acesteia, întrucât la acest nivel se crează substanţa economică. De costurile cu care se obţin produsele şi serviciile, de calitatea acestora şi de capacitatea întreprinderilor de a comercializa profitabil, depind în realitate puterea economică şi nivelul de trai al unei ţări. Concret, rolul întreprinderii în circuitul economic al unei ţări este exercitat prin îndeplinirea a două funcţii: de creare a valorii adăugate şi de participare la distribuirea veniturilor.

2. Postura de creatoare a valorii adăugate

În postura de creatoare a valorii adăugate, întreprinderea se găseşte în relaţii cu alte întreprinderi cu care face schimburi de produse şi servicii. Astfel, o întreprindere de automobile care utilizează în procesul său de producţie oţel (pe care nu îl fabrică ea însăşi) îl cumpără de la o întreprindere siderurgică care, la rândul său, trebuie să cumpere energie de la o a treia întreprindere pentru a-şi realiza producţia.
Valoarea adăugată pe care o creează întreprinderea se măsoară prin diferenţa
dintre valoarea bunurilor pe care le vinde şi valoarea celor pe care a trebuit să le
cumpere pentru a putea produce.
Valoarea adăugată, pentru un anumit stadiu al circuitului economic, reprezintă
diferenţa dintre vânzările şi cumpărările acelui stadiu distribuită pentru toate consumurile intermediare.

3. Unitate distribuitoare a veniturilor

Întreprinderea nu se limitează la crearea de valoare adăugată ci are şi rolul de
unitate distribuitoare a veniturilor, respectiv a valorii adăugate.În exemplul precedent, valoarea adăugată totală a celor trei întreprinderi, de 180 000 lei, va fi repartizată pentru:

• remunerarea serviciilor pe care gospodăriile familiale le-au adus
• întreprinderilor (punerea la dispoziţie a forţei de muncă, a capitalului sau a
• mijloacelor financiare) sub formă de: salarii şi dividende;
• remunerarea serviciilor prestate de instituţiile financiare, ca de exemplu
• împrumuturile pentru care întreprinderea va plăti dobânzi;
• contribuţia la funcţionarea administraţiilor, în special cele publice, vărsând
• impozite şi taxe;